Iubirea de frate

Miaunica, a fatat  de doua ori  vara . Bagheera, era fratele mai mare( primul fatat vara impreuna cu Botosica si cu Nela) intre ceilalti pisoiasi. Pisoiasului alb nu i-am dat nume, nu am apucat fiindca a murit din cauze necunoscute, un singur lucru stiu: era baiat. Dupa ce pisoii au ajuns la o luna sau mai putin, pisica mea nu a mai venit acasa, si Baggins avea grija de ei, chiar daca nu aveau acelasi tata. Baggins ii apara de alte pisici, dar cei 5 pitici au murit pe rand, cu toate ca ii tineam la bunica in casa. probabil s-au nascut bolnavi. Oricum, Bageera era ca o mama, ii spala, le aducea soricei, cu toate ca erau mici. Asta inseamna iubire de frate: indiferent ce s-ar intampla, sa ii fie alaturi fratilor mai mici. Ei au suferit impreuna dupa mama lor, si eu impreuna cu ei. Unul din cei 5 pisoiasi (cel mic si gri din imagine) i l-am dat bunicii mele, dupa ce a murit Botosica. Si acela a murit, dar inainte de asta, Nela avea grija de el  exact ca Bagheera, cu cei patru care au mai ramas dupa ce i-am dat bunicii mele unul. Acum nu il mai am decat pe Baggins, si la bunica pe Nela. Am pus cateva poze cu Bagheera, Botosica (ultima poza cu ea in viata) si Nela, care au crescut mai mari decat in pozele care le-am postat in articolul trecut " Trei frati despartiti de viata''.

Diferenta dintre rase

 Mereu am auzit pe unii dintre copii sau oameni ca vor sa isi ia câine de rasa, de exemplu: Bichon, Terrier, Pit Bull, Dog German sau altele. Pentru mine nu contează rasa, nici cat de frumos e. Pentru mine contează afectiunea lui fata de mine, loialitatea pe care mi-o poarta. Sunt o groaza de animale fără stăpân in tara asta, nu trebuie neapărat sa fie un câine de rasa, tot acelasi lucru e. Poate ca maidanezii nu or fi asa de usor de dresat, cred.

Întâlnire cu lumea animalelor

O familie fericita

 Lizuca, si baietelul ei, Max. Pe Liza am gasit-o pe cand aveam 5 ani, am crezut ca este o vulpe, mai exact un pui de vulpe. Era roscata, stufoasa si alerga printr-un  tufis. L-am rugat pe tatal meu sa o luam, i-am spus ca am mare grija de ea. Si asa a fost, am crescut-o pana la varsta de 7 ani, cu ajutorul parintilor mei. La varsta de 6 ani, aceasta a fatat un frumos si dragut baietel pe nume Max. Acesta este un caine jucaus, afectuos si plin de viata. Inca ma bucura sa il vad cand se joaca cu mama sa, alaturi si de cainele meu mai mare, Ursu, care i-a devenit pe parcurs frate si cel mai bun prieten, iar pentru Ursu, Lizuca ii este ca o mama, indiferent daca aceasta este mai scunda decat el. Asta inseamna iubirea unei mame, adopti o viata indiferent de rasa, culoare, inaltime.

Animalele au dreptul la viata!

Eu  cred ca si animalele au o sansa la viata si de aceea. mereu o sa sustin animalele, si nu sunt de acord cu abuzul fata de animale,  asa ca spun: DATI O SANSA VIETII!!!