Lizuca, si baietelul ei, Max. Pe Liza am gasit-o pe cand aveam 5 ani, am crezut ca este o vulpe, mai exact un pui de vulpe. Era roscata, stufoasa si alerga printr-un tufis. L-am rugat pe tatal meu sa o luam, i-am spus ca am mare grija de ea. Si asa a fost, am crescut-o pana la varsta de 7 ani, cu ajutorul parintilor mei. La varsta de 6 ani, aceasta a fatat un frumos si dragut baietel pe nume Max. Acesta este un caine jucaus, afectuos si plin de viata. Inca ma bucura sa il vad cand se joaca cu mama sa, alaturi si de cainele meu mai mare, Ursu, care i-a devenit pe parcurs frate si cel mai bun prieten, iar pentru Ursu, Lizuca ii este ca o mama, indiferent daca aceasta este mai scunda decat el. Asta inseamna iubirea unei mame, adopti o viata indiferent de rasa, culoare, inaltime.
Frumos articol,imi place cum ai descris membrii familiei...da,ei chiar fac parte din familia si viata noastra!
RăspundețiȘtergere