Povestile cu final fericit

O familie fericita

 Lizuca, si baietelul ei, Max. Pe Liza am gasit-o pe cand aveam 5 ani, am crezut ca este o vulpe, mai exact un pui de vulpe. Era roscata, stufoasa si alerga printr-un  tufis. L-am rugat pe tatal meu sa o luam, i-am spus ca am mare grija de ea. Si asa a fost, am crescut-o pana la varsta de 7 ani, cu ajutorul parintilor mei. La varsta de 6 ani, aceasta a fatat un frumos si dragut baietel pe nume Max. Acesta este un caine jucaus, afectuos si plin de viata. Inca ma bucura sa il vad cand se joaca cu mama sa, alaturi si de cainele meu mai mare, Ursu, care i-a devenit pe parcurs frate si cel mai bun prieten, iar pentru Ursu, Lizuca ii este ca o mama, indiferent daca aceasta este mai scunda decat el. Asta inseamna iubirea unei mame, adopti o viata indiferent de rasa, culoare, inaltime.

Trei frati despartiti de viata

Botosica, Bagheera (Baggins) si Nela, doua fetite si un baiat, fatate intr-o zi de vara, de catre pisica mea Miaunica. Mi-a parut rau ca trebuia sa ii despart, dar deja aveam foarte multe pisici si caini, nu aveam cu ce sa ii mai intretin. Pe Nela si pe Botosica le-am dat bunicii mele, iar pe Baggins l-am pastrat. Nici pe pisicute viata nu le-a lasat, iar micuta Botosica s-a atasat de bunica mea, iar cand bunica a trecut strada, pisica a sarit gardul, a incercat sa treaca strada, dar pentru ea a fost tarziu...a murit calcata de masina. Nela a fost suparata, posomorata cateva zile, dar si-a revenit pe parcurs. acum totul are un final fericit.